TAINA SFINTEI IMPĂRTĂŞANII

Taina Sfintei Împărtăşanii sau Euharistia are loc în timpul Sfintei Liturghii şi reprezintă centrul vieţii creştine. În cursul Sfintei Liturghii, darurile de pâine şi vin aduse la altar sunt preschimbate, în urma rugăciunii preotului şi a credincioşilor, prin pogorârea Duhului Sfânt, în Însuşi Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care cei pregătiţi sunt chemaţi apoi să se împărtăşească. Ochilor noştri trupeşti, Trupul şi Sângele Domnului pe care le primim în Împărtăşanie ne apar tot ca pâine şi vin; credinţa noastră ne spune că sunt însă mai mult decât atât: ele sunt însuşi Trupul şi Sângele Domnului Cel răstignit şi înviat, hrana vieţii veşnice.

Cine se poate împărtăşi?

Se pot împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului toţi creştinii care au primit Botezul ortodox şi au dezlegarea din partea preotului duhovnic. Primirea la împărtăşanie este condiţionată, în Biserica Ortodoxă, de spovedanie şi de dezlegarea primită din partea preotului duhovnic. Sfântul Apostol Pavel avertizează: „Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar; căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind Trupul Domnului. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit” (Întâia Epistolă către Corinteni 11, 28-30).

Înainte de a se împărtăşi, creştinii ortodocşi maturi trebuie să se pregătească prin post, ţinându-şi curăţia trupească, împăcându-se cu toţi, spovedindu-se şi citindu-şi pravila (canonul de rugăciune) pentru împărtăşire.

Până în jurul vârstei de 8 ani, copiii botezaţi ortodox sunt primiţi fără oprelişti la Sfânta Împărtăşanie. Începând cu această vârstă, ei trebuie să se spovedească înainte de a veni la împărtăşit şi, de asemenea, să nu mănânce şi să nu bea nimic în ziua în care se vor împărtăşi.

Despre realitatea Sfintei Împărtăşanii

Împărtăşania a fost instituită de Mântuitorul în seara Cinei celei de Taină, când „Iisus luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: «Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu… Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi…»” (Sfânta Evanghelie după Matei 26, 26-28; a se vedea şi Sfânta Evanghelie după Luca 22, 19-20).

Trupul şi Sângele Domnului sunt hrana sufletului, medicamentul nemuririi. În Sfânta Evanghelie după Ioan sunt consemnate cuvintele Mântuitorului, Care spune: „Eu sunt pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu… Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (cap. 6, v. 48-51; 53-54).

Credinţa în identitatea pâinii şi vinului, preschimbate în timpul Sfintei Liturghii, cu Trupul şi Sângele Domnului îi deosebeşte pe creştinii ortodocşi de cei protestanţi (calvini, etc.) şi de cei neoprotestanţi (adventişti, penticostali, etc.).

Cu aproape 800 de ani înaintea apariţiei protestanţilor, Sfântul Ioan Damaschin († 749) scria: „Pâinea şi vinul sunt în chip real trupul unit cu Dumnezeirea; ele sunt trupul luat din sfânta Fecioară. Asta nu înseamnă că se pogoară din cer trupul care a fost înălţat, ci că însăşi pâinea şi vinul se prefac în trupul şi sângele Domnului. Dar dacă cauţi să afli chipul în care se face aceasta, îţi este de ajuns să auzi că se fac prin Duhul Sfânt, după cum Domnul şi-a făcut prin Duhul Sfânt, lui şi în el însuşi, trup din sfânta Născătoare de Dumnezeu. Mai mult nu cunoaştem decât că cuvântul lui Dumnezeu este real, activ, atotputernic, dar modul în care se prefac nu se poate cerceta. Nu este rău să spunem şi aceasta, că după cum în chip natural, prin mâncare, pâinea, iar prin băutură, vinul şi apa, se prefac în corpul şi sângele celui care mănâncă şi bea, şi nu devine alt corp decât corpul lui cel mai dinainte, tot astfel şi pâinea punerii înainte, vinul şi apa, prin invocarea şi pogorârea Sfântului Duh se prefac în chip supranatural în corpul şi sângele lui Hristos şi nu sunt doi, ci unul şi acelaşi” (Dogmatica, cartea a IV-a, cap. 13).

Sfântul Nicolae Cabasila († după 1391) afirma: „Sfintele Taine sunt Trupul si Sângele Domnului, dar sunt totodată hrana si băutura cea adevărata a Bisericii lui Hristos; iar prin împărtăşire, nu Biserica le preface pe ele în trup omenesc ca pe oricare alta hrană, ci Biserica se preface în ele, deoarece cele mai tari biruiesc, precum şi fierul vârât în foc se preface el în foc, nu focul în fier, şi după cum fierul înroşit în foc ni se arata aievea ca foc nu ca fier, deoarece însuşirile fierului sunt absorbite cu totul de cele ale focului, tot aşa şi cu Biserica lui Hristos: dacă ar putea cineva să o cuprindă cu privirea, n-ar vedea decât însuşi Trupul Domnului, prin aceea că e unită cu El şi că se împărtăşeşte din Trupul Lui” (Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii, cap. 38).