Taina Botezului şi a Mirungerii
Sfintele tainele ale Botezului şi Mirungerii reprezintă poarta de intrare în Biserică.
După rânduiala ortodoxă, Botezul se săvârşeşte în numele Sfintei Treimi, prin întreita afundare în apă, urmând poruncii Mântuitorului : „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28,19). Prin Botez, omul devine părtaş morţii şi învierii lui Iisus Hristos, Domnul nostru. Cele trei afundări în apă mai simbolizează şi cele trei zile petrecute în mormânt de Mântuitorul, iar ridicarea din apa cristelniţei închipuie ridicarea din mormânt, împreună cu Mântuitorul, Domnul nostru Iisus Hristos şi eliberarea de frica morţii.
Prin baia Botezului, omul primeşte iertarea tuturor păcatelor sale, lucru valabil şi în cazul copiilor: ,,nimeni nu este curat de păcate, chiar dacă o zi ar fi viaţa lui” (Iov 14, 4). Odată cu botezul, omul primeşte calitatea de fiu al lui Dumnezeu, în virtutea căreia avem îndrăzneala de a-L numi pe Dumnezeu Tată. Şi tot acum omul primeşte şi un înger păzitor.
În cadrul slujbei Botezului, este săvârşită şi taina Mirungerii (Confirmarea), când, prin invocarea Duhului Sfânt şi prin ungerea cu Sfântul şi Marele Mir a frunţii, ochilor, nărilor, gurii, urechilor, pieptului, spatelui, mâinilor şi picioarelor, daruri tainice se sălăşluiesc în sufletul celui miruns. Între acestea se numără „duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul ” (Isaia 11:2 ). Dacă până la Botez şi Mirungere, păcatul locuia în inima omului şi Harul îl ocrotea din afară, odată cu primirea acestor două sfinte taine, Harul e acela care se mută în inima omului şi păcatul îi devine acesteia exterior, astfel încât omul este mai întărit în lupta cu răul.
Botezul copiilor
Până în epoca Sf. Împărat Constantin cel Mare (începutul sec. al IV-lea) majoritatea celor care se converteau la creştinism şi se botezau erau adulţi. Procesul de convertire putea fi îndelungat şi putea include chiar perioade de supraveghere duhovnicească. Odată cu libertatea acordată creştinismului, în anul 312, numărul convertirilor şi al botezurilor a crescut considerabil şi, după o epocă în care candidaţii la creştinism amânau botezul pentru un moment cât mai târziu posibil, astfel încât să le fie iertate cât mai multe păcate, în prim plan au venit botezurile copiilor. Familiile creştine nu au mai întârziat momentul botezului copiilor lor şi i-au botezat pe aceştia curând după naştere.
Vârsta recomandată pentru botezul copiilor este între 40 de zile şi 3 luni.
Fireşte, dacă sunt botezaţi în pruncie, copiii sunt în măsură să facă o alegere în favoarea creştinismului şi să îşi mărturisească credinţa, de aceea e nevoie de garanţi, iar aceştia sunt naşii. Rolul acestora nu se încheie odată cu botezul, ci ei continuă să îi îndrume pe fiii lor duhovniceşti pe parcursul întregii vieţi. Logica în virtutea căreia Biserica botează copiii de la o vârstă atât de fragedă este aceea de anu-i lipsi de protecţia Harului, tocmai la vârsta la care sunt atât de vulnerabili. În primă instanţă este mai important darul în sine, decât a înţelege ce înseamnă acest dar.
Lista celor necesare pentru botez
• Naş ortodox. Numai un creştin ortodox îl poate călăuzi pe altul, pe cărarea ortodoxiei (trebuie să fi tu însuţi membru, pentru a gira ca un altul să fie primit în club).
• Certificat de naştere german sau român (copie pe hărtie)
• Lumânare
• Prosop de baie
• Faşă sau crişmă (pânză de botez)
• O păturică (pentru sezonul rece)
• O sticlă de ulei
• Săpun şi prosop pentru preot
Vă rog să luaţi legătura din vreme cu preotul, pentru a programa botezul, ideal înainte de a face rezervările la restaurant.