„Nu pot să înțeleg trei lucruri: credința fără dogmă, creștinismul în afara Bisericii și un creștinism fără asceză”

13 Noiembrie 2016 Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie

În viața sa, Sfântul Ioan Gură de Aur a unificat în mod fericit credința în Dumnezeu, iubirea față de Biserică și viața de nevoință ascetică și mărturisitoare. Aceste trei elemente sunt și punctele pe care le dezvoltă Părintele Arhimandrit Sofronie în scrierile sale. Într-una dintre ele, Părintele spune: „Nu pot să înțeleg trei lucruri: credința fără dogmă, pentru că există oameni care spun că ei cred în Dumnezeu, însă nu primesc dogmele Bisericii. Dar fără dogme nu este o credință adevărată! Al doilea, nu pot să înțeleg că există creștinism în afara Bisericii, pentru că Biserica este Trupul binecuvântat al lui Hristos. Al treilea, nu pot să înțeleg un creștinim fără asceză, pentru că dogma, Biserica și viața de asceză constituie un tot unitar al vieții”…

 

„Dintru adâncul nefiinţei am strigat către Tine, Doamne, cheamă-mă!”

Da, „acest copil e o minune…”. Am auzit de multe ori rostite aceste cuvinte, din poarta bisericii şi până la stridenţa clişeului neruşinat de gol, chiar printre cei care, necunoscându-L pe Domnul, Îl hulesc, bieţii, atribuind „naturii” şi „hazardului” puterea de a plăsmui fiinţe umane.
Primul copil e o minune, şi apoi al doilea, la fel. Dar şi al patrulea. Şi nu cumva şi al cincisprezecelea, dacă în această ordine numerică îl doreşte Dumnezeu întru fiinţare?
Am scris cele de mai jos după multe ezitări şi amânări. Și după multe nopţi în care nedumerirea a deschis porţi încercării de înţelegere, iar mânia acuzatoare, tristeţii de a resimţi o adâncă consonanţă cu neputinţa noastră, a multora dintre noi, în a ne răstigni până la capăt în taina naşterii şi creşterii copiilor noştri…