TAINA SFINTEI IMPĂRTĂŞANII
Taina Sfintei Împărtăşanii (Euharistia) are loc în timpul Sfintei Liturghii şi reprezintă centrul vieţii creştine. Sfânta Liturghie este slujba în care se pregăteşte Sfânta Împărtăşanie: sfintele daruri de pâine şi vin sunt preschimbate, în urma rugăciunii preotului şi a comunităţii, prin pogorârea Duhului Sfânt, în însuşi Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care cei pregătiţi sunt chemaţi apoi să se împărtăşească. Ochilor noştri trupeşti, Trupul şi Sângele Domnului pe care le primim în Împărtăşanie ne apar tot ca pâine şi vin; credinţa noastră ne spune că sunt însă mai mult decât atât: ele sunt însuşi Trupul şi Sângele Domnului Cel răstignit şi înviat, hrana vieţii veşnice.
Sfântul Ioan Damaschin († 749) ne învaţă: „Pâinea şi vinul sunt în chip real trupul unit cu Dumnezeirea; ele sunt trupul luat din sfânta Fecioară. Asta nu înseamnă că se pogoară din cer trupul care a fost înălţat, ci că însăşi pâinea şi vinul se prefac în trupul şi sângele Domnului. Dar dacă cauţi să afli chipul în care se face aceasta, îţi este de ajuns să auzi că se fac prin Duhul Sfânt, după cum Domnul şi-a făcut prin Duhul Sfânt, lui şi în el însuşi, trup din sfânta Născătoare de Dumnezeu. Mai mult nu cunoaştem decât că cuvântul lui Dumnezeu este real, activ, atotputernic, dar modul în care se prefac nu se poate cerceta. Nu este rău să spunem şi aceasta, că după cum în chip natural, prin mâncare, pâinea, iar prin băutură, vinul şi apa, se prefac în corpul şi sângele celui care mănâncă şi bea, şi nu devine alt corp decât corpul lui cel mai dinainte, tot astfel şi pâinea punerii înainte, vinul şi apa, prin invocarea şi pogorârea Sfântului Duh se prefac în chip supranatural în corpul şi sângele lui Hristos şi nu sunt doi, ci unul şi acelaşi” (Dogmatica, cartea a IV-a, cap. 13).
Credinţa în identitatea pâinii şi vinului, preschimbate în timpul Sfintei Liturghii, cu Trupul şi Sângele Domnului îi deosebeşte pe creştinii ortodocşi de cei protestanţi (calvini, etc.) şi de cei neoprotestanţi (adventişti, penticostali, etc.).
Împărtăşania a fost instituită de Mântuitorul în seara Cinei celei de Taină, când „Iisus luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: «Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu… Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi…»” (Evanghelia după Matei 26, 26-28). În Evanghelia după Luca găsim scris: „Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi” (cap. 22, v. 19-20). Trupul şi Sângele Domnului sunt hrana sufletului, chezăşia vieţii veşnice. În Evanghelia după Ioan sunt consemnate cuvintele Mântuitorului, Care spune: „Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (cap. 6, v. 53-54).